Dermatita seboreică este o afecțiune comună care afectează între 1 și 3% din populația franceză în perioada adolescenței și a maturității. Aceasta apare cel mai frecvent între vârsta de 18 și 40 de ani mai des la bărbați decât la femei (raportul dintre bărbați și femei afectați este de șase la unu). Există trei cauze (sau mecanisme fiziopatologice) ale afecțiunii, care în prezent sunt bine cunoscute. S-au identificat și alți factori care pot agrava dermatita seboreică sau care declanșează o erupție, și anume, stresul, oboseala și munca în exces.
În prezent, cunoaștem cauzele(1) dermatitei seboreice, însă oamenii de știință nu sunt de acord cu evoluția cronologică ale acestora și nici cu modul în care acestea sunt legate între ele. S-au identificat trei factori:
La persoanele cu dermatită seboreică, în așa-numitele zone grase în care se acumulează sebumul, poate prolifera în mod anormal o tulpină a unei ciuperci din genul Malassezia.
Ciuperca este prezentă în mod natural pe suprafața pielii și face parte din microbiomul pielii.
În momentul în care aceasta proliferează, declanșează o reacție inflamatorie care conduce la apariția roșeții și a reînnoirii accelerate a scalpului și a celulelor pielii. Acest eritem, însoțit de mici scuame pe suprafața pielii, este o reacție caracteristică dermatitei seboreice.
O serie de factori externi și interni pot agrava afecțiunea sau pot declanșa o erupție a dermatitei seboreice:
Dermatita seboreică poate fi cauzată de stres, care poate afecta toate organele, în special pielea, și poate avea un impact asupra secreției de sebum, inflamării și imunității.
S-a observat incidența dermatitei seboreice la pacienți care suferă de dereglări ale sistemului imunitar, și anume, pacienții cu HIV. Dermatita seboreică se observă frecvent în momentul diagnosticării cu HIV și, de obicei, dispare atunci când se începe un tratament antiretroviral (2).
Dermatita seboreică se observă și la pacienții care suferă de boala Parkinson, deoarece nivelul scăzut de dopamină determină tulburarea producției de sebum și modificarea compoziției acestuia.
Și anumite afecțiuni psihiatrice pot susține dezvoltarea dermatitei seboreice.
Deși deficiențele cauzate de aceste afecțiuni pot crește riscul de apariție a dermatitei seboreice, acest lucru nu înseamnă că dermatita seboreică în sine implică un risc de dezvoltare a unei afecțiuni grave. De fapt, persoanele cu aceste boli reprezintă doar o minoritate din persoanele afectate de dermatită seboreică, care apare cel mai frecvent la persoanele sănătoase (4).
(1)De Angelis YM, Gemmer CM, Kaczvinsky JR, Kenneally DC, Schwartz JR, Dawson TL. Three etiologic facets of dandruff and seborrheic dermatitis: Malassezia fungi, sebaceous lipids, and individual sensitivity. Journal of Investigative Dermatology Symposium Proceedings. (December 2005), Vol. 10, 3, pp. 295-297.
(2)40. Szepietowski JC, Reich A, Wesołowska-Szepietowska E, Baran E. Quality of life in patients suffering from seborrheic dermatitis: influence of age, gender and education level. Mycoses. (2009), Vol. 52, 4, pp. 357-363.
(3)Bittencourt Sampaio ALS. Seborrheic dermatitis. Anais Brasileiros de Dermatologia. (nov/dec 2011), Vol. 86, 6.
(4)Gary W. Clark|Sara M. Pope|Khalid A. Jaboori, Diagnosis and Treatment of Seborrheic Dermatitis – American Family Physician, www.aafp.org (consulted on July 7, 2016)
